Nu am mai scris de multa vreme..
ceea ce este bine.
(Cele 3 din mine va saluta si va cer o scuza)
Asa ca nu voi mai scrie in continuare o alta vreme.
Este foarte bine sa nu scrii pe blog.
Nimeni nu stie ce faci.
Sau daca gandesti.
Decat oamenii care te intreaba.
Si economisesti minim 10 minute, in care poti sa desenezi o vulpe sau sa faci 8 ture pe patinoar.
Sau sa te tii de o mana.
Avand in vedere ca exista oameni (1-2) care intra pe acest blog, si inca viseaza la gasirea unei codobaturi noi , scrieri noi
voi spune ceva.
Exista un site si anume asta:
http://www.moillusions.com
Chiar am spicuit cateva linkuri, ca bonus.
http://www.moillusions.com/2009/09/jack-daniels-on-cafe-floor.html
http://www.moillusions.com/2009/01/lava-burst-optical-illusion.html
http://www.moillusions.com/2009/02/ice-age-sidewalk-by-edgar-muller.html
http://www.moillusions.com/2006/07/burial-ceiling-anti-smoking-campaign.html
Pana in alta lume ori pana ma razgandesc,
pa.
Cand ma simt banala
… e o zi cam neplacuta.
Ma simt cu capul varza.
Imi par mie insami nitel neinspirata, poate chiar putin mai proasta, imprastiata .
In aparenta complexa, in interior o simpla.
Inca stiu cum sa fac sa va par plina de idei si speciala.
Dar eu le stiu ca ele sunt vechi si ramase la stadiul de idei.
Realizez cat sunt de egoista, lenesa, delasatore, neplacuta, plictisitore, neempatica.
Urmeaza cateva ore sau zile de blocaj.
Timp in care incep sa accept ideea ca sunt naspa si daca mi se spune asta, nu contrazic pe nimeni.
Realizez ca am pierdut vremea si ca fata de unii oameni ma pot numi chiar o ratata.
What drives you on
Can drive you mad
A million lies to sell yourself
Is all you ever had
Apoi urmeaza o perioada in care imi fac planuri de auto-ridicare din ******* in care ma simt a fi.
Ce este mai neplacut in aceasta faza, sunt gandurile ca ma misc prea incet si ca pot aluneca la loc in ***, timp in care oameni mai agili ca mine, urca mai departe pe “scara evolutiei”.
Simt ca vreau sa vad cat mai repede o schimbare fascinanta la mine.
Simt ca vreau sa vad cum radiez de utilitate, inteligenta, frumusete morala si bunatate.
Dar asta nu se intampla de pe o zi pe alta, la modul real.
Ma pot minti in unele zile, dar apoi ma pocnesc cu capatana de frumusetea, determinarea, creativitatea altui om si imi revin. La depresie :).
You pretend you’re high
Pretend you’re bored
Pretend you’re anything
Just to be adored
And what you need
Is what you get
Desi acest post pare unul lame si emo, el este doar unul stupid si inutil.
Pentru ca nu doar ca nu ma va ajuta cu nimic, ci ma poate chiar incurca in caz ca se trezeste vreun tampit sa ma compatimeasca.
Iar asta ar fi ceva ce nu m-ar aduce decat la disperare :).
Singurul motiv prentru care am simtit ca trebuie scris acest post prost este pentru a ma simti si mai expusa cu “relele” mele.
In speranta ca asa o sa simt ca nu mai am unde aluneca mai rau, ca sa nu mai imi fie frica sa trec la treaba si sa nu patrund in dimensiunea de prost gust a autosuficientei.
Don’t believe in fear
Don’t believe in faith
Don’t believe in anything
That you can’t break
Pentru cei care se simt bine si destepti citind acest post:
——————————————————–Sunteti niste natafleti! ————————–
:)))
Ti-ai luat portia de “nebunie” astazi?
Cum se face ca este calificat ca debil si internat in asezamant specializat un adult capabil sa execute desene, sculpturi sau alte lucruri foarte inventive, dar incapabili sa citeasca si sa socoteasca, in timp ce un individ dotat invers, pentru abstractiuni conceptuale, dar total inapt pentru expresia plastica, poate spera la cea mai reusita cariera?
De ce n-ar fi debil acesta din urma?
Deoarece cultura noastra, ca oricare, alege si dezvolta anumie resurse psihice-in speta gandirea abstracta, randamentul tehnic-in detrimentul altor facultati care sunt sistematic inhibate si care fac poate exact obiectul unei optiuni contrare in alte culturi.
Ar trebui sa consideram ca autorii artei brute (cei care creeaza productii cu caracter spontan, inventiv, artixtic, dar sunt straini mediilor artistice profesioniste) au scapat dresajului educativ si sistemului cultural de dezvoltare selectiva si ar putea deci sa pastreze si sa duca la inflorire insusiri “salbatice”?
Fragment din “Nebunia”, de Roland Jaccard
2 comentarii