Cand ma simt banala
… e o zi cam neplacuta.
Ma simt cu capul varza.
Imi par mie insami nitel neinspirata, poate chiar putin mai proasta, imprastiata .
In aparenta complexa, in interior o simpla.
Inca stiu cum sa fac sa va par plina de idei si speciala.
Dar eu le stiu ca ele sunt vechi si ramase la stadiul de idei.
Realizez cat sunt de egoista, lenesa, delasatore, neplacuta, plictisitore, neempatica.
Urmeaza cateva ore sau zile de blocaj.
Timp in care incep sa accept ideea ca sunt naspa si daca mi se spune asta, nu contrazic pe nimeni.
Realizez ca am pierdut vremea si ca fata de unii oameni ma pot numi chiar o ratata.
What drives you on
Can drive you mad
A million lies to sell yourself
Is all you ever had
Apoi urmeaza o perioada in care imi fac planuri de auto-ridicare din ******* in care ma simt a fi.
Ce este mai neplacut in aceasta faza, sunt gandurile ca ma misc prea incet si ca pot aluneca la loc in ***, timp in care oameni mai agili ca mine, urca mai departe pe “scara evolutiei”.
Simt ca vreau sa vad cat mai repede o schimbare fascinanta la mine.
Simt ca vreau sa vad cum radiez de utilitate, inteligenta, frumusete morala si bunatate.
Dar asta nu se intampla de pe o zi pe alta, la modul real.
Ma pot minti in unele zile, dar apoi ma pocnesc cu capatana de frumusetea, determinarea, creativitatea altui om si imi revin. La depresie :).
You pretend you’re high
Pretend you’re bored
Pretend you’re anything
Just to be adored
And what you need
Is what you get
Desi acest post pare unul lame si emo, el este doar unul stupid si inutil.
Pentru ca nu doar ca nu ma va ajuta cu nimic, ci ma poate chiar incurca in caz ca se trezeste vreun tampit sa ma compatimeasca.
Iar asta ar fi ceva ce nu m-ar aduce decat la disperare :).
Singurul motiv prentru care am simtit ca trebuie scris acest post prost este pentru a ma simti si mai expusa cu “relele” mele.
In speranta ca asa o sa simt ca nu mai am unde aluneca mai rau, ca sa nu mai imi fie frica sa trec la treaba si sa nu patrund in dimensiunea de prost gust a autosuficientei.
Don’t believe in fear
Don’t believe in faith
Don’t believe in anything
That you can’t break
Pentru cei care se simt bine si destepti citind acest post:
——————————————————–Sunteti niste natafleti! ————————–
:)))
Ti-ai luat portia de “nebunie” astazi?
Cum se face ca este calificat ca debil si internat in asezamant specializat un adult capabil sa execute desene, sculpturi sau alte lucruri foarte inventive, dar incapabili sa citeasca si sa socoteasca, in timp ce un individ dotat invers, pentru abstractiuni conceptuale, dar total inapt pentru expresia plastica, poate spera la cea mai reusita cariera?
De ce n-ar fi debil acesta din urma?
Deoarece cultura noastra, ca oricare, alege si dezvolta anumie resurse psihice-in speta gandirea abstracta, randamentul tehnic-in detrimentul altor facultati care sunt sistematic inhibate si care fac poate exact obiectul unei optiuni contrare in alte culturi.
Ar trebui sa consideram ca autorii artei brute (cei care creeaza productii cu caracter spontan, inventiv, artixtic, dar sunt straini mediilor artistice profesioniste) au scapat dresajului educativ si sistemului cultural de dezvoltare selectiva si ar putea deci sa pastreze si sa duca la inflorire insusiri “salbatice”?
Fragment din “Nebunia”, de Roland Jaccard
Do you remember you?
Toti au sa ajunga in iad. […]
Toti (politicienii-nr) sunt la fel de grabiti sa ne duca in iad si nu se cearta decat asupra mijloacelor de transport.
Nu vor sa inteleaga idiotii ca ceea ce conteaza e directia[…]
Am apucat-o pe drumul cel rau[…] ar trebui sa ne intoarcem preferabil pe jos, si fara aceasta masina imputita.
[…]Nenorocirea e insa ca data fiind lumea actuala, nu te poti intoarce si nu poti sa arunci masina la gunoi.
N-o poti face decat exterminand jumatate din rasa omeneasca.
Intr-o suta de ani, populatia lumii s-a dublat. Daca vrei sa scapi de industrializare, trebuie sa te intorci de unde ai pornit. Cu alte cuvinte, trebuie sa macelaresti jumatate din femei si barbati. […]
………………………………………………………………………………………………………………………………..
Oamenii traiesc tot timpul ca niste idioti si ca niste masini, atat in orele de munca cat si in cele libere.
Ca niste idioti si ca niste masini, inchipuindu-si ca traiesc ca fiinte civilizate, si chiar ca niste zei.
Primul lucru ce trebuie facut e sa-I silesti sa admita ca in timpul orelor de lucru sunt niste idioti si niste masini. “Civilizatia noastra, fiind ceea ce este”, e momentul sa le spuneti, “trebuie sa va petreceti 8 ore din cele 24 ale zilei, devenind o corcitura intre un idiot si o masina de cusut.”
Stiu, e foarte neplacut.
E umilitor si dezgustator.
Dar asta-I situatia.
“Trebuie sa faceti cum va spun, altfel intregul esafodaj al lumii noastre se duce de rapa si-o sa murim de foame. Asa ca faceti cum va spun, altfel intregul esafodaj al lumii noastre se duce de rapa si-o sa murim de foame.
Asa ca faceti-va meseria, idiot si mecanic, si petreceti-va orele libere ca barbati si femei adevarati si intregi, de la caz la caz.
Nu amestecati cele 2 vieti, pastrati intre ele un zid despartitor etans.
Importanta e adevarata viata oemeneasca, cea din ceasurile libere, cealalta fiind o treaba murdara ce trebuie indeplinita.
Si nu uitati ca munca voastra e murdara orice ati face-afara de masura in care va ofera hrana si mentine intacta societatea-si e cu totul lipsita de importanta si nesemnicativa pentru adevarata viata umana.
Nu va lasati inselati de escrocii cu cuvinte frumoase, care vorbesc despre sfintenia muncii si ajutorul crestin pe care oamenii de afaceri il ofera semenilor.
Toate-s minciuni.
Munca voastra nu-i decat o treaba urata , devenita necesara, din nenorocire, datorita prostiei stramosilor nostri.
Ei au ridicat un munte de gunoaie si voi sunteti obligati sa-l demolati, de frica sa nu va ucida duhoarea lui, sa-l demolati din rasputeri, blestemand tot timpul memoria dementilor care v-au silit sa indeplintii aceasta treaba murdara.
Nu va incurajati singuri, pretinzand ca o munca urata si relativ mecanica are ceva nobil.
Nu are.
Singura urmare a acestei afirmatii si credinte e ca umanitataea va ajunge la nivelul muncii voastre murdare. Daca sunteti convinsi ca sistemul capitalist va ajuta si ca munca e sfanta, o sa deveniti niste idioti mecanici in timpul celor 24 de ore ale zilei.
Admteti ca munca-i murdara, feriti-va nasul si munciti 8 ore, iar apoi concentrati-va sa deveniti in orele de ragaz adevarate fiinte omenesti.
Fiinte omenesti cu totul reale.
Nu ctititori de ziare, amatori de jazz sau maniaci ai radioului.
Industriasii care pun la dispozitia maselor distractii standardizate si prefabricate se lupta din rasputeri sa faca din voi pe cate cu putinta niste imbecili mecanizati, atat in ceasurile voastre libere, cat si in orele de munca, Nu-I lasati.
Faceti efortul de a deveni umani” .
……………………………………………………………………………………………………………………………
Iata ce ar trebui sa le spuneti oamenilor; iata lectia care trebuie predata celor tineri. Convingeti-I pe toti ca aceasta mare civilizatie industriala e doar o duhoare si ca viata adevarata, viata care are un sens poate fi traita doar in afara acestei civilizatii.
(fragmente din Punct Contrapunct de Aldous Huxley)
lasă un comentariu